Cum să alegi corect verbul auxiliar în limba italiană

Alegerea dintre Essere și Avere pentru formarea timpurilor compuse în limba italiană

În limba italiană, alegerea verbului auxiliar (ausiliare) pentru formarea timpurilor compuse poate fi o provocare pentru începători. Totuși, există câteva principii generale care te pot ajuta să te descurci mai bine în această privință și să reduci numărul greșelilor.

Principalele verbe auxiliare

Limba italiană folosește două verbe auxiliare pentru formarea timpurilor compuse: essere („a fi”) și avere („a avea”). Acestea sunt utilizate împreună cu participiul trecut (participio passato) al verbului principal pentru a forma forme compuse, cum ar fi passato prossimo, trapassato prossimo etc.

Reguli generale pentru alegerea verbului auxiliar

Verbe tranzitive și intranzitive:

Pentru verbele tranzitive, care au un complement direct (răspuns la întrebarea „ce?” sau „pe cine?”), se folosește de obicei verbul auxiliar avere.

De exemplu:

• Ho mangiato la pizza. (Am mâncat pizza.)
• Hai visto il film? (Ai văzut filmul?)

Pentru verbele intranzitive, care nu au un complement direct, se folosește cel mai adesea essere.

De exemplu:

• Sono arrivato in tempo. (Am ajuns la timp.)
• Siamo partiti alle nove. (Am plecat la nouă.)

Verbe de mișcare și schimbare de stare:

Verbul auxiliar essere este folosit și cu verbele intranzitive care indică mișcarea (a veni, a pleca, a urca, a cădea etc.) sau schimbarea stării (a se naște, a muri, a deveni).

Exemple:

• Sono andato a casa. (Am mers acasă.)
• È nato ieri. (S-a născut ieri.)
• Siamo diventati amici. (Am devenit prieteni.)

Verbe reflexive:

Toate verbele reflexive folosesc verbul auxiliar essere. Aceste verbe se termină în „-si” la infinitiv și indică o acțiune care se îndreaptă spre sine.

De exemplu:

• Mi sono svegliato presto. (M-am trezit devreme.)
• Si è lavata le mani. (Ea și-a spălat mâinile.)

Verbe impersonale:

Unele verbe impersonale, de exemplu cele care descriu condiții meteorologice (piovere – „a ploua”, nevicare – „a ninge”), pot folosi atât avere, cât și essere, în funcție de context și regiune.

De exemplu:

• Ha piovuto tutta la notte. (A plouat toată noaptea.)
• È nevicato molto. (A nins mult.)

Excepții și particularități

Limba italiană are o serie de excepții atunci când alegerea verbului auxiliar nu urmează regulile generale. Unele verbe intranzitive folosesc avere din tradiție sau datorită semnificațiilor care transmit un stări, nu o acțiune.

Un exemplu este verbul camminare („a merge pe jos”), care folosește avere:

• Ho camminato per due ore. (Am mers pe jos timp de două ore.)

Concluzie

Pentru a alege corect verbul auxiliar în limba italiană, este important să iei în considerare natura verbului (tranzitiv sau intranzitiv), semnificația acestuia (mișcare, stare, reflexivitate) și posibilele excepții. Practica și memorarea particularităților te vor ajuta să te descurci mai bine în această privință.